26 – 27 aprilie 2012: Colocviu internaţional De la méthode en traduction et en traductologie organizat de Centrul de studii ISTTRAROM-Translationes şi Centrul de studii francofone-DF, Departamentul de limbi şi literaturi moderne, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie. Vezi programul colocviului

Comunicările sunt diverse, iată câteva recomandări personale:

• Cristina VARGA (Docteur assistant, Université Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Roumanie, collaboratrice de Universitat Pompeu Fabra, Barcelona, Espagne): Les multiples facettes de l’enseignement de la traduction audiovisuelle
• Philippe GARDY (Doctorant, Université Laval, Canada): L’apport des outils technopédagogiques dans l’enseignement de la traduction
• Mariana PITAR (Maître assistant, Université de l’Ouest de Timişoara, Roumanie): Une perspective terminologique dans la traduction des textes spécialisés
• Mohand BEDDAR (Doctorant, Centre Tesnière, Université de Franche-Comté – UFR SLHS, France): Langue de spécialité vs Langue contrôlée, De la traduction humaine à la traduction automatique
• Charles Rocha TEIXEIRA (Assistant, Université de Brasilía, Brésil): L’audiodescription comme processus de traduction intersémiotique : La formation d’audiodescripteur à l’Université de Brasilia, Brésil
• Liliana COMĂNESCU (DGT, Bruxelles): La direction générale de la Commission européenne – activités et possibilités d’emploi

27 aprilie 2012: lansarea cărţii Noms propres en traduction, Michel Ballard, la librăria Cartea de nisip, ora 17.00

28 aprilie 2012: ceremonia de decernare a titlului de doctor honoris causa al Universităţii de Vest din Timişoara, Domnului Profesor emerit Michel Ballard, lingvist, traductolog, didactician al traducerii, traducător şi profesor la Universitatea d’Artois, Arras (Franţa); ora 11.00, Aula Magna

Dar cât de pertinente sau de reale sunt aceste beneficii? Ţinând cont de faptul că suntem oricum bombardaţi de informaţii din toate părţile, nu ştiu când îţi poţi găsi timpul necesar pentru a le consulta pe toate. Sunt şi aşa destule surse gratuite de informare, ştirile circulă pe toate reţelele de socializare, bloguri etc.; practic aş plăti o asociaţie care să disemineze informaţia pentru mine şi să îmi trimită minuta?
De vreo doi ani citesc când pot despre diferite asociaţii, mă întorc pe siturile lor, observ că unele au evoluat şi s-au adaptat cerinţelor pieţei, altele nu şi-au actualizat informaţia… mereu însă poţi găsi gratuit resurse utile.
Cele mai consultate de mine ATR, UNTAR, SFT, ITI, EULITA…

Câteva resurse utile gratuite: ITI (rubrică Getting started), UNTAR (rubrică Resurse utile, dreapta jos).

Referitor la conferinţele şi evenimentele organizate de ATR, din punctul meu de vedere nu este un argument decisiv pentru a deveni membru aderent întrucât din arhive am văzut că în 2011 au organizat 1 conferinţă la Baia Mare şi 2-3 seminarii la Cluj şi Bucureşti; nici proximitatea oraşelor şi nici tematicile alese nu mă conving.

Aş deveni membru aderent al unei asociaţii profesionale pentru formarea continuă dacă ar propune seminarii utile pe domeniile mele de specialitate sau de lucru, cu indicaţii şi informaţii care să mă ajute în traducerile mele.

Un profesionist care nu este membrul unei asociaţii şi care nu a aderat la codul deontologic nu respectă bunele maniere are meseriei? Fals. Fiecare traducător profesionist care se dedică acestei activităţi îşi va concentra toate resursele pentru a putea oferi clientului său un serviciu de calitate, va oferi confidenţialitate şi va da dovadă de flexibilitate pentru a-şi fideliza propriul client.

Dacă sunteţi membru al unei asociaţii, sunt curioasă de experienţele voastre profesionale.

Ediția a noua a CIEFT 2012 cuprinde 4 secțiuni, printre care și secțiunea Traducere.
Iată câteva recomandări personale:

- vineri, 16 martie, 15.30 – 16.00, Sala BCUT: Elena Bianca Constantinescu, La traduction des titres des films français – roumain. Difficultés d’adaptation dans la langue cible;

-sâmbătă 17 martie, 11.30 – 12.00, Sala 204: Mihaela Visky, De l’expérience d’un interprète-traducteur devenu sous-titreur

Vezi programul complet

La sfârșitul anului trecut nu am mai fost la regularizarea situației pentru ca nu era cazul și deci acum, la început de an, m-am dus cu deciziile de impunere pentru venitul realizat în 2010 și venitul estimat declarat pentru 2012. Lucrurile au mers neașteptat de bine la finanțe dar mai puțin la sănătate unde un contribuabil, daca îi lipsește vreun act, nu are posibilitatea de a fotocopia ceva, contra cost evident. Casa de Sănătate Timiș a fost dintotdeauna mai specială; conform noilor reglementări, decizia de impunere nu mai e suficientă pentru a putea da bani la stat și e nevoie și de Anexa 5 (DECLARATIE privind obligatiile de constituire si plata la FNUASS datorate de alte persoane decat cele care desfasoara activitate in baza unui contract individual de munca). Am primit 1 exemplar din această anexă și mulți dintre cei care ne așteptam rândul am mers la benzinăria din colț pentru a fotocopia anexa. Deși nu toți cei care s-au deplasat până la fotocopiatorul din colț erau vizați de această declarație, contribuabilii educați în felul ăsta s-au ridicat și și-au asigurat exemplarele, că dacă le cere și lor când le vine rândul?! mai bine să le aibă și să nu le folosească, decât să le ceară și ei să dea din umeri.

Se întâmplă de două ori pe an, deci e suportabil? Mai bine așa decât dacă ar fi trebuit să depunem declarații lunare, așa cum s-a încercat în vara lui 2010.

Prima dacă le-am văzut în librărie, le-am răsfoit și cu prima ocazie când am avut nevoie de soluții contextuale pentru termeni și expresii din domeniile acoperite de aceste dicționare, m-am întors în librărie pentru a le încerca. Mi s-a întâmplat să cumpăr un alt dicționar convinsă fiind de entuziasmul momentului și când am ajuns acasă, pardon la birou :) și l-am consultat pentru niște chestiuni punctuale, am realizat că nu-i chiar așa de grozav și că e destul de sărac. E o bună metodă de a evita dezamăgiri ulterioare.

Nu și de data asta. Autoarea Raluca Feneșan, traducător juridic, oferă, zic eu, o lucrare bine documentată, bogată în soluții contextuale care corespunde nevoilor traducătorilor din domeniul juridico-economic. Nu este domeniul în care eu mă specializez ca traducător profesionist, dar lucrez la proiecte din dreptul muncii, dreptul comunitar sau dreptul comercial.

Dacă le folosiți deja, aștept părerile voastre argumentate. Sau le puteți încerca în librăriile cu ceainării, care pot fi spații temporare de lucru sau măcar de documentare.

Aspecte practice: Dicționarul juridic, economic și de afaceri român – francez costă 75 lei și cel francez – român 65 lei (cu reducere de 30% pentru comenzi on-line de la editură – varianta pe care am ales-o și eu de altfel, cu plată ramburs).

Să tragem linie și să adunăm… Am avut mai multe proiecte de traduceri în comparație cu 2010 și mai ales de interpretariat, ceea ce mă bucură foarte mult pentru că îi duceam dorul. Am făcut și muncă pro bono, consider că mulți novici fac asta indiferent de activitate și e normal de altfel. Am investit în munca mea (memorie laptop, dicționare, formări). În ultimele patru luni, am avut solicitări constante de la clienți din Europa. Din octombrie, am început blogul ăsta din dorința de a-mi exprima părerile, ideile despre activitatea de traducător și interpret independent, din dorința de a împărtăși impresii dar și de a avea reacții, orice sugestie sau părere este așadar binevenită (Lasă un răspuns). Și deși am avut mai multe solicitări, profitul net nu a fost cu mult peste cel din 2010. Per ansamblu, 2011 a fost un an bun care mă determină să continui drumul ăsta.

Și cum un sfârșit are întotdeauna și un nou început, imi doresc un 2012 cu mai puține taxe abuzive, cu mai mulți clienți mulțumiți și cu un blog mai bogat și mai cunoscut. Să îmi doresc puține și să îndeplinesc multe. Și era să uit, să călătoresc.

Toate cele bune tuturor, colegi traducători sau nu, și un An Nou plin de împliniri!

Comunicarea este importantă când vrem să informăm publicul cu privire la organizarea unui eveniment de interes general sau la existența unui serviciu/produs, de exemplu.

Comunicarea este vitală însă într-o colaborare. Pentru a putea colabora cu succes, comunicarea este răspunsul, comunicarea de idei sau în scop informativ etc. Când doi colaboratori ajung la o înțelegere, se presupune că și-au comunicat punctele de vedere și că au ajuns la un numitor comun. Dar ce se întâmplă când pe parcursul desfășurării unui proiect, ca cel de traducere/interpretare/revizuire, intervine neprevăzutul. Indiferent de natura neprevăzutului, e bine să-l transmiți, pentru ca celălalt să fie la curent și împreună, să găsiți o soluție. Dacă lucrând, îmi dau seama că nu pot livra la timp traducerea, de exemplu, primul lucru pe care îl fac este să comunic colaboratorului meu eventuala întârziere. Și viceversa, dacă după prestarea serviciului, clientul întârzie cu plata, acest lucru trebuie comunicat. Mă pun în pielea unui client, care așteaptă să îi trimit traducerea/revizuirea și ea nu vine… oare la ce se gândește? Ce neserios! Am fost și în pielea prestatorului care aștepta să fie plătit și plata nu mai vine… la ce m-am gândit? Având în vedere că săptămâni întregi nu am avut un semn din partea clientului, m-am gândit că nici nu voi mai fi plătită; poate firma nici nu mai există. Ca peste ceva timp, același client să mă sune să ceară o a doua șansă.

De obicei eu sunt cea care cere un feedback, acum însă eu am fost cea care l-a dat: mai lucrați la comunicare.

Îmi place atmosfera de început, foarte bine redată în film, într-o sală de conferințe, cu șefi de stat și alți diplomați, iar pe fundal se aud cele 6 limbi de lucru. Filmul nu este o capodoperă a artei cinematografice, dar aș dori să menționez câteva aspecte sau scene care mi-au atras atenția. În primul rând este vorba despre limba Ku, special creată pentru acest film, ca fiind limba vorbită de poporul african din Matobo și deci limba de lucru a interpretei. Oare cum a învățat limba asta inventată sau oare își mai amintește ceva din ea? Singura scenă în care mimica feței o trădează este aceea în care i se cere să interpreteze într-un cadru restrâns (engleză – ku) și apoi diplomatul țării Matobo se ridică și răspunde direct în engleză.

The teacher will never leave this room alive este replica pe care interpreta o aude accidental în căști și care declanșează acțiunea filmului. Prin faptul că merge la autorități, încalcă un cod deontologic? Dezvăluie informații confidențiale  cu care a intrat în contact în timpul interpretării? Care este reacția unui interpret în fața unui pericol? Și aici nu mă refer la ficțiune. Mi s-a întâmplat să fiu chestionată de către autorități cu privire la unul dintre foștii mei clienți.

Îmi place de asemenea prima confruntare cu detectivul în care explică simplu și concis cât de importante sunt cuvintele; care este diferența între „gone” și „dead”? If „gone” and „dead” were the same thing, there would be no UN.

Bineînțeles, este vorba despre o alegere personală de a mă ocupa în totalitate de toate astea, nu ezit însă în a cere ajutor din exterior când o chestiune mă depășește (de exemplu, dacă apar noi reglementări fiscale sau de altă natură și atunci fac apel la recomandările unui specialist). E nevoie de timp dar mai presus de toate, e nevoie de o bună organizare.

Îmi face plăcere să citesc despre traduceri și traducători (recomandări în post-urile anterioare), despre experiențele colegilor sau despre noutățile din domeniu. Ceea ce nu am reușit însă este să găsesc un loc, real sau virtual, în care aș putea exersa interpretariatul. Se întâmplă ca într-o lună să am mai multe solicitări de interpretare simultană, iar în alte luni deloc; tocmai pentru nu-mi ieși din mână, mi-aș dori să găsesc o cabină. Am întrebat pe unde am știut, dar mi s-a refuzat accesul. Mulțumesc pentru sugestii sau propuneri în acest sens.

Și era să uit, tot între proiecte, mai nou „blogguiesc”.

M-am aflat în cabine care nu aveau vedere către sala de conferițe; cât de neinspirat trebuie să fi fost cel care a proiectat sala?! Cum e să interpretezi fără să îl vezi pe vorbitor, fără sa îi vezi gestica și mimica, fără să vezi reacțiile celor din sală sau fără să vezi ce se proiectează în cazul unei prezentări; „I’m in the dark here” (Al Pacino, Scent of a woman) ei bine, cam așa m-am simțit și eu.

Te mai poți aștepta să primești niște căști fără burete și să te doară urechea 1 – 2 zile după sau să nu primești deloc și să se improvizeze o cabină (masă și microfon) lângă publicul care nu mai înțelege nimic. Ce poate face interpretul în acest caz? Să refuze să lucreze în astfel de condiții, cu riscul de a încălca niște clauze contractuale sau să se descurce cât mai bine posibil ținând cont de context. Iată aspecte independente de voința sau de puterea de acțiune a interpretului. Dar ultima mea experiență le bate pe toate; am fost solicitată pentru o interpretare simultană care s-a dovedit a fi orice altceva dar nu interpretare simultană: fără cabină, fără căști și fără microfon, am luat loc lângă participanții vorbitori de limbă franceză (pentru care fusesem chemată) încercând să țin pasul cu vorbitorii de la pupitru și apoi cu întrebările din sală.

Deși de fiecare dată când sunt întrebată dacă doresc să interpretez încerc să mă asigur că am un minimum de condiții necesare și clientul a înțeles foarte bine ce presupune o interpretare simultană, întotdeauna vor fi surprize. Recomand volumul Faire traduire al lui Daniel Gouadec, în speranța de a educa publicul vizat.