Ispășoiu Carmen

Am revăzut The Interpreter, filmul lui Sydney Pollack din 2005. Prima dată când l-am văzut, l-am tratat ca pe un simplu film din categoria thriller, acum însă am analizat fiecare gest al Silviei Broome, interpreta ONU, ca atunci când merg la cinema și încerc de fiecare dată să mă gândesc oare cum aș fi tradus eu replica asta.

Îmi place atmosfera de început, foarte bine redată în film, într-o sală de conferințe, cu șefi de stat și alți diplomați, iar pe fundal se aud cele 6 limbi de lucru. Filmul nu este o capodoperă a artei cinematografice, dar aș dori să menționez câteva aspecte sau scene care mi-au atras atenția. În primul rând este vorba despre limba Ku, special creată pentru acest film, ca fiind limba vorbită de poporul african din Matobo și deci limba de lucru a interpretei. Oare cum a învățat limba asta inventată sau oare își mai amintește ceva din ea? Singura scenă în care mimica feței o trădează este aceea în care i se cere să interpreteze într-un cadru restrâns (engleză – ku) și apoi diplomatul țării Matobo se ridică și răspunde direct în engleză.

The teacher will never leave this room alive este replica pe care interpreta o aude accidental în căști și care declanșează acțiunea filmului. Prin faptul că merge la autorități, încalcă un cod deontologic? Dezvăluie informații confidențiale  cu care a intrat în contact în timpul interpretării? Care este reacția unui interpret în fața unui pericol? Și aici nu mă refer la ficțiune. Mi s-a întâmplat să fiu chestionată de către autorități cu privire la unul dintre foștii mei clienți.

Îmi place de asemenea prima confruntare cu detectivul în care explică simplu și concis cât de importante sunt cuvintele; care este diferența între „gone” și „dead”? If „gone” and „dead” were the same thing, there would be no UN.

Comentarii (0)

1. Fii primul care lasă un comentariu.

Lasă un răspuns